Moartea domnului Lăzărescu (2005)

General
Filename.........: Moartea.domnului.Lăzărescu.2005.PAL.RETAIL.DVD9-NoGrp
Container........: DVD Files
Duration.........: 153 min
Size.............: 7.67 GB

Video
Codec............: MPEG-2 Video
Resolution.......: 720x576
Bit rate.........: 4 328 Kbps
Frame rate.......: 25.000 fps
Color............: Color

Audio
Format...........: AC-3 DVD-Video
Channels.........: 6 channels, 2 channels  
Bit rate.........: 448 Kbps, 192 Kbps

Subtitles: English Broken link                                                                          
Language: Romanian 5.1, Romanian 2.0  
Menu: Yes (untouched)
Source: RETAIL DVD9 PAL  All the credits goes to the original uploader - area8001!
Extras:
*Director interview.
*Interview with Dr. Fred Berlin.
*Trailer.

Broken link

Scurta descriere in limba engleza si romana


Broken link
Mr. Lazarescu, a 63 year old lonely man feels sick and calls the ambulance. When it arrives, the paramedic decides he should take him to the hospital but once there they decide to send him to another hospital and then yet another... As the night unfolds and they can't find a hospital for Mr. Lazarescu, his health starts to deteriorate fast.

Mr. Lazarescu: nearing 63, lives alone with his three cats, underwent surgery due to ulcer, has a sister still living in Romania and a daughter who left (it seems) unannounced and moved to Canada. This is the man: old, alone and ill. A terrible fate.

Puiu's movie, inspired from true events (some years ago, a man was transported from one hospital to the other with a most tragic consequence) follows its protagonist through the final stages of his life: feeling ill, Lazarescu calls for an ambulance and awaits its (delayed) arrival drinking and making telephone calls. As the hands of the clock turn and the ambulance is nowhere to be heard or seen, the old man goes next door, trying to get some help from the neighbors: a stereotype of their kind. Once the ambulance finally arrives, Lazarescu embarks on a most dreadful road trip, from hospital to hospital, in an elaborate attempt to diagnose and operate him. The story begins.
It would be unfair not to acknowledge the film's authenticity from the outset. Truly segmented - as the director himself affirmed, regarding "Lazarescu" as the first in six stories about the Romanian capital - in several (short) "stories of Bucharest", we meet most intriguing characters and situations, each of them highly rewarding on different levels. Good doctors, bad doctors, grumpy doctors, snobbish doctors, pitiful doctors - all the guys and girls our great medical system can offer. Still, some continue to resemble human beings, which - to a certain degree - is quite an achievement.
The bad light Puiu sheds on them may be diminished by the fact that the night Lazarescu chose to fall ill was most unfortunate: a terrible car accident filled most of the hospitals so that it was extremely difficult to find a place for an old, drunk man who was automatically labeled as a drinker and treated as such. Few characters in the film show authentic sympathy for Lazarescu, as most of them just want to get on with the job and do themselves a greater good. There is no such concept of readiness to help a fellow man struggling between life and death: commodity reigns. Unlike Lazarus, our main character will most probably not rise from the dead. And the people who still stand and didn't give their everything are up to their throats in guilt.
But this is the terrible, depressing half of the story. A most regretful reality. Cristi Puiu's and Razvan Radulescu's (a bit overlong) script is at times filled with moments of sheer irony, sarcasm and cynicism, all worth their laughs. Some of these moments are brilliant. Lazarescu is witty and gutsy, as long as he can talk. He is a man who - despite what others think - wants to stand up for himself and would rather not let anyone treat him like scum. Sadly, though, all is part of a gigantic vicious circle: doctors remain people and patients are not at all different. Flawed. Yet, there is a question of humanity and dignity involved. A choice between what is right and what is easy, as the saying goes.(IMDb)

Broken link
Un batran de 63 de ani - domnul Lazarescu - locuieste intr-un apartament de bloc cu cele trei pisici ale sale. Sotia lui a murit, iar fiica sa traieste in Canada. Simtindu-se rau, batranul cheama salvarea. Pana la sosirea acesteia, cere ajutorul vecinilor. Consultandu-l si suspectand un cancer de colon, medicul decide sa-l interneze. La spital intervin alte prioritati si batranul, care e presupus a fi alcoolic, este dus la alt spital, apoi la altul... Ceea ce parea la inceput o simpla formalitate - consultarea si supraveghearea unui batran care a vomat si se plange de dureri de cap - se transforma intr-un cosmar. Pe masura ce inainteaza in noapte, paramedicii conduc prin Bucuresti, incercand sa gaseasca un spital care sa le accepte pacientul, a carui stare se deterioreaza alarmant.(cinemagia)

Sâmbătă seara. Un tânăr ieşit de la serviciu vede un bătrân îmbrăcat căzut pe caldarâm într-o baltă de sânge, cu simptome ale unei hemoragii interne. Lumea trece nepăsătoare pe lângă el, considerându-l un beţiv sau un om al străzii. Milos, tânărul sună la 112 şi cere trimiterea urgentă a unei ambulanţe. Discută cu trei operatoare, trebuind să îi explice fiecăreia despre ce e vorba. Discuţia durează circa 10 minute, timp în care operatoarele pun întrebări cretine de genul "e un om al străzii?", "miroase a alcool?", "este galben la faţă?" ş.a. Răspunsul la singura întrebare pertinentă ("unde vă aflaţi?" le pune în dificultate; nu cunosc străzile (deşi era vorba de un bulevard central străbătut de un drum naţional) nici măcar la nivelul unei dispecere de taxi, nu cunosc nici punctele de reper furnizate de tânăr. De sistem de localizare a apelului nici nu se pune problema. Roagă tânărul să aştepte ambulanţa şi să-i facă semn când o vede. Se scurg circa 30 de minute, deşi spitalul de urgenţă este la circa 3 km, străzile sunt pustii la acea oră şi nu avusese loc niciun accident rutier cu victime. Între timp, soseşte un echipaj de poliţie. Poliţiştii sunt plictisiţi, nu-i oferă omului niciun ajutor, în schimb nu pierd ocazia să facă glume pe seama lui. Soseşte într-un final şi ambulanţa, încarcă omul parţial inconştient şi pleacă.
Ceea ce v-am spus nu este o anecdotă. S-a petrecut într-un oraş european din anul de graţie 2014, cu aproximativ o lună în urmă, iar apelantul la 112 am fost eu. Nu vreau să generalizez, deşi din experienţele mele pe clădirile spitalelor ar trebui plasate pancarte cu versurile lui Dante: "Lasciate ogni speranza, voi ch'entrate".
Acest film nu este un mesaj de revoltă faţă de sistemul medical românesc, ci o situaţie particulară care ni se poate întâmpla fiecăruia dintre noi, un exemplu de dezinteres care caracterizează mai multe sectoare ale activităţii economice. Cunoaştem efectele constrângerilor financiare asupra sistemului medical: aparatură veche, lipsă de medicamente, medici plătiţi ş.a. Nimic nu poate justifica totuşi plictiseala, dezinteresul şi orgoliul unora dintre cadrele medicale, a căror datorie este să salveze vieţi fie şi ale unor alcoolici. Sistemul medical este ineficient.
Într-un interviu, Cristi Puiu afirma că acest film trebuia să fie primul din şase filme despre viaţa din periferia capitalei, urmând să se refere la dragostea faţă de aproapele tău. Meditaţie lucidă cu privire la indiferenţa oamenilor, "Moartea domnului Lăzărescu" exprimă din plin această idee. Bătrânul Lăzărescu este singur, abandonat de toţi, deşi locuieşte în mijlocul unei comunităţii umane. Nimeni nu-l întreabă dacă are nevoie de vreun ajutor sau dacă are ce mânca şi se îndepărtează de el, considerându-l un alcoolic. Toţi îi dau sfaturi, îi fac morală, dar nimeni nu îl ajută cu ceva în mod concret. El este un străin, de care nimeni nu are niciodată timp. Spitalul este pentru el doar o anticameră a morţii, toţi medicii încercând să se debaraseze de el pentru a-l lăsa să moară acasă sau oriunde altundeva numai pentru a nu fi nevoiţi să completeze acte.
Filmul se remarcă prin naturaleţe şi firesc, acţiunea pare veridică şi nu inventată şi tocmai de aceea nu există replici memorabile. Ion Fiscuteanu, un actor ignorat pe nedrept de regizorii de filme din România (l-am văzut într-un rol de substanţă doar într-un film al lui Alexandru Tatos), este dezarmant de natural în rolul bătrânului confuz, conturându-i evoluţia agonică de la conştientizarea bolii până la delirul inconştient din final. De asemenea, Luminiţa Gheorghiu se dovedeşte credibilă în rolul unei asistente a cărei atitudine faţă de bolnav se schimbă pe parcursul filmului de la plictiseală şi dezinteres atunci când părăseşte bătrânul pentru a ieşi la o ţigară şi până la ataşamentul faţă de pacient din finalul filmului, asigurându-se că bătrânul va avea parte de tratamentul adecvat. Destinul bătrânului este dureros de asemănător cu cel al unei mari părţi a românilor, ce duc un trai amărât şi mizer.
Filmul este minimalist, cu decoruri austere şi cadre lungi. Tragicomedie, el excelează prin anumite momente de umor negru precum cele susţinute de cinicul şi veselul medic de la tomograf: "Neoplasmul ăsta e de toată frumuseţea. Ar trebui să-i facem o poză. Zâmbiţi, vă rog. Ţac, pac!", "Trebuie operat la cap, ca să poată să moară de cancer acasă" ş.a. Mostre de umor medical rostite în momente nepotrivite. Mişcările tremurate ale camerei au rolul de a apropia filmul de "cinéma vérité", conferind filmului aspectul unui documentar real şi nu al unui film de ficţiune. În cazul în care comportamentul omenesc nu se va schimba cât de curând, "moartea domnului Lăzărescu" va deveni şi moartea noastră.(cezarika/cinemagia)

Marele Premiu 'Un certain regard', Cannes 2005
Premiul publicului la TIFF 2005, Cluj-Napoca
Marele Premiu 'The Silver Orb', Alba Regia 2005
Marele Premiu 'The Golden Tower', Palic 2005
Marele premiu al juriului Copenhaga 2005
'Lebada de Aur' - Cel mai bun actor Ion Fiscuteanu, Copenhaga 2005
Premiile Bayard d'Or pentru Cel mai bun film, si Cea mai buna actrita, Luminita Gheorghiu, Namur 2005