Mărturii ale unor autori antici descriau situații neobișnuite din viața ituatelor de lux din acele vremuri. Prostituţia în Evul Mediu sau Antichitate, mai ales ituţia de lux, reprezenta pentru o femeie calea de a urca pe treptele bogăției şi puterii. Un potential partener bogat sau influent prins în vraja gheişelor, deveneau un instrument al bunăstării şi puterii. Istoria menționează cazuri celebre de ituate ajunse la cel mai înalt nivel al bogăţiei şi al puterii tocmai datorită calităţilor deosebite, atât din punct de vedere intelectual dar, bineînțeles, şi sexual.
Unul dintre autori antici renumiți care au descris în detaliu viaţa ituatelor de lux din vremea sa a fost Lucian din Samosata, un prozator grec din secolul al doilea. O lucrare a sa, denumită „Mimii şi curtezanele”, dezvăluie sub forma unor dialoguri detaliate, despre modul în care ituatele de lux (hetaerae) din oraşele greceşti concurau pentru a-şi atrage clienţii, cum erau răsplătite de bărbaţi cu cadouri scumpe, dar şi părţi mai întunecate din meseria de curtezană.
Termenul de „curtezană“ a apărut pentru prima dată la 1540 şi însemna o „femeie de curte”, adică cea care se afla în preajma regilor, reginelor sau în general a nobilimii de curte. Felul cum ajungea la acel statut era de obicei bazat pe calităţi fizice, sexuale şi intelectuale.
Acestea erau foarte bine educate, cu un nivel superior de cunoștințe, uneori depășind chiar nivelul intelectual al soțiilor sau surorile nobililor și a monarhilor. Educația lor se completa, însă, cu atuul seducției, aptitudinile lor sexuale depășind în materie de complexitate și intensitate orice putea oferi o ituată simplă cu un nivel de inteligență comun.
Autorul povestește stilul de viață al curtezanelor care se caracteriza printr-o libertate mult mai mare decât majoritatea femeilor din societate. Fetele erau învățate din tânara pruncie de către mamele lor, cum să devină curtezane: „Corina, acum vezi că nu a fost aşa groaznic să îţi pierzi virginitatea. Ţi-ai petrecut prima noapte cu un bărbat. Ai câştigat primul cadou, nu mai puţin de 100 de drahme, cu care să îţi cumperi un colier”, a fost începutul unui dialog redat de Lucian din Samosata, dintre o Crobyle, mama unei fete devenită ituată, şi fiica sa Corina.
Cum se purtau ituatele cu clienţii lor. Sfaturi primite de la mamă:
Femeia o sfătuieşte pe tânără cum să se facă plăcută în lumea curtezanei, oferind ca exemplu comportamentul unei tinere hetaerae, cu experienţă.
„O ştiam pe Daphnis de când era în zdrenţe, înainte de a-şi da seama că poate câştiga destui bani folosindu-şi corpul. Acum, uită-te la ea. Umblă ţanţoşă ca o regină, s-a înzorzonat cu aur, poartă rochii împodobite şi nu are mai puţin de patru sclavi în urma ei. Le-a obţinut pe toate acestea în primul rând, îmbrăcându-se elegant şi fiind amabilă şi veselă cu toată lumea. Nu se hlizeşte la toate mărunţişurile, cum faci tu, însă doar zîmbeşte, ceea ce o face mai atrăgătoare. Este vicleană, dar nu-şi înşeală clienţii. Când este plătită să participe la un banchet, are grijă să nu se îmbete, căci este esc, iar bărbaţii nu suportă acest lucru. Nu se îndoapă cu mâncare ca o imbecilă, astfel că atunci când intră în pat cu vreun iubit este în stare să îl satisfacă. Şi niciodată nu se ghiftuieşte cu vin, ci îl bea încet, în linişte, cu sorbituri delicate. Ea niciodată nu vorbeşte mai mult decât este necesar şi nu se înghionteşte cu cineva dintre cei prezenţi, ci are ochi doar pentru cel care a plătit-o. De aceea toată lumea o apreciază. Apoi, când vine vremea să se culce cu clientul ei, nu recurge la obscenităţi, ci îşi face treaba cu grijă şi afecţiune. În pat, are doar un lucru în minte, să îşi câştige bărbatul şi să îşi facă un amant stabil din el. De aceea toată lumea o vorbeşte de bine”, a fost sfatul dat de mamă tinerei, în scrierea lui Lucian. Femeia o îndeamnă pe fiica sa să se ataşeze de bărbaţi înstăriţi şi nu de cei atrăgători, ultimii fiind mulţumiţi să îi ofere doar frumuseţea lor.’’
În lumea elenă şi latină, a căror influenţă s-a extins şi peste actualul teritoriu al ţării noastre, ituţia era privită ca o meserie obişnuită, dar cu multe riscuri pentru tinerele care o practicau. Spre deosebire de antichitate, femeia modernă este pe picior de egalitate cu bărbații, astfel încât nu mai este necesară prestarea celei mai vechi meserie din lume.
ituatelor de lux din acele vremuri. Prostituţia în Evul Mediu sau Antichitate, mai ales 
